Când ești mic, tre' să fii văzut ca să supraviețuiești.
Nu știi să vorbești, nu știi să mergi,
Ai nevoie să se uite cineva la tine,
Să te descifreze, să te crească.
Nu doar fizic, nu doar mental, ci și emoțional.
Dacă ești văzut, cu toate ale tale, acceptat și reglat,
Înveți că lumea este un loc sigur, că meriți, că ești valoros.
Dacă ești văzut, dar nu pe de-antregul
Sau nu ești deloc,
Începi să te schimbi, să crezi că nu ești suficient de (cumva) și să te șlefuiești în consecință.
Pentru a te face văzut.
Pentru conexiunea aia.
Pentru a te simți în siguranță.
Doar că, în tot procesul ăsta,
Te-ai pierdut
Pe tine.
Și începe să doară,
Părțile se vor întregite,
Reușești să ceri ajutorul și înveți
Că doar atunci când te accepți așa cum ești,
Cu toate ale tale,
Doar atunci, te poți schimba cu adevărat.
Și nu cu decupaj ca înainte,
Ci cu transformare.
Adică o a doua creștere,
De data asta,
În siguranță 💚