„Sala de aşteptare"
poate să fie un spațiu în care STAI după ce ai luat decizia și AŞTEPȚI să se aşeze momentul potrivit pentru A ÎNCEPE
Sau
poate să fie un cadru în care doar AMÂNI, cu un picior afară și unul înăuntru, folosind momentul potrivit ca
SCUZĂ.
Le cunosc pe ambele.
Prima înseamnă că procesul deja a început; chiar dacă într-o formă pasivă.
„Aştepți" pentru că deja ai plantat semințele.
“Aștepți" să răsară.
A doua e o rezistență la schimbare mascată, egotică, ce ia diferite forme și se simte ca și cum ai călca frâna și accelerația în același timp, „aşteptându-te" să avansezi.
Prima sală de aşteptare e cu liniște, calm, încredere, iar din a doua iese fum.
Le-am trăit pe ambele și sunt normale în procesul terapeutic,
doar că e important ca măcar să fii conștient de ele, să știi când apar, cum se simt și ce e de făcut.
E de făcut ceva?!
Procesul nu e liniar, durează (atenție la rezistențe!) o viață și, pe măsură ce avansezi, provocările sunt din ce în ce mai subtile.
Dar dacă TE-AI ALES, ai făcut deja totul.
„Aştepți" în camera potrivită!
Ușa se deschide…